După multe decenii de pace, omenirea cunoaște din nou războiul între state.
Cea mai mare plagă a omenirii este războiul. Numai în secolul XX, cele două războaie mondiale au provocat moartea a peste 100 de milioane de oameni. Dacă luăm în calcul numărul victimelor războaielor pe care le-a cunoscut omenirea până în prezent, vom constata că acesta depăşeşte, cu siguranţă, cifrele tuturor pandemiilor prin care a trecut civilizaţia umană.
Au trecut mai bine de trei ani de când lumea întreagă a intrat în era pandemiei de COVID, ani în care am resimţit tot mai accentuat, presiunea psihologică şi pe cea economică. Din păcate, ceea ce aşteptam toţi, finalul pandemiei, s-a transformat într-o ameninţare şi mai mare – războiul.
Războiul din Israel, cel din Ucraina, amenințările nucleare constante ale Coreei de Nord, tulburările majore provocate de gruparea Wagner în Africa, tensiunile în creștere legate de Taiwan, amplificarea acțiunilor teroriste inițiate de către grupările sponsorizate de Iran, sunt, toate, semne ale intrării într-o perioadă de mare instabilitate, de tulburări geopolitice periculoase.
După un secol îngrozitor de sângeros, am ajuns în mileniul III şi ne-am aştepta ca omul să fie mai înţelept. Era de așteptat ca istoria și greșelilor înaintașilor să nu mai fie repetate, dar și acum, oamenii se ucid, aşa cum au făcut-o şi în cele mai negre perioade ale istoriei. În continuare, în fiecare zi cad victime atâţia oameni nevinovaţi.
Milioane de copii suferă traume inimaginabile de pe urma războiului. Declarația Universală a Drepturilor Omului a proclamat că “omenirea datorează copilului ce este mai bun din ceea ce ea poate oferi”, iar liderii mondiali, în urmă cu peste 33 de ani, au făcut o promisiune copiilor – siguranță, educație și susținerea dreptului de a vorbi și de a fi auziți.
Copiii cer pace și cer să fie auziți. Omului i-a fost dat să trăiască în pace. Nu războiul este cel care-l defineşte. El are nevoie de linişte sufletească, de comuniune, nu de haos şi ură.
Oricât de multe lucruri ne-ar separa, sunt cel puţin la fel de multe care ne apropie. Indiferent de rasă, de convingeri, de idealuri, la urma urmei suntem cu toţii oameni. Cu toţii ne-am născut pe această planetă, cu toţii am încercat să ne „adaptăm” aici, să trăim. Cu toţii vrem să fim fericiţi, cu toţii ne dorim o lume mai bună pentru copiii noştri.
Lumea trebuie să pună PACEA în centrul declarațiilor și faptelor, lumea are nevoie de PACE.
Mai mult ca niciodată, este nevoie de pace, unii cu alții, prin dialog, pentru a pune capăt conflictului.
Este timpul ca toți liderii să înțeleagă că singura investiție viabilă este investiția în pace.
Florin Piper-Savu, deputat PSD Teleorman
